Biserica parohială din satul Mădei cu hramul „Schimbarea la Față” a fost construită în anul 1863 pin donația credincioșilor. Construcția este facută din piatră și cărămidă și este acoperită cu tablă.
În anul 1993 au loc reparații capitale,se construiește un pronaos și un pridvor.
În anul 1993 la data de 30 octombrie biserica este resfințită.
Satul Mădei este situat în grupa centrală a Carpaţilor Orientali , pe cursul mijlociu al râului Bistriţa. Teritorial se întinde pe partea dreaptă a văii Bistriţei. Fiind situat în partea de nord a comunei Borca, satul se învecinează în extremitatea nord vestică cu Lunca, în extremitatea sud-estică cu Pârâul Cârjei, iar în extremitatea sud, sud-vestică cu Borca.
Până în sec. al XIV-lea locuitorii de pe cursul mijlociu al Bistriţei erau răzeşii.Unele sate de-a lungul văii Bistriţei (Mădei, Borca, Farcaşa, Broşteni), fiind sate de hotar între Moldova şi Regatul Ungariei până în 1541, între Moldova şi Principatul Autonom al Transilvaniei până în 1651, apoi între Moldova şi Imperiul Austro-Ungar, s-au bucurat de unele privilegii (scutiri de taxe) din partea domniei, în schimbul slujbei de plăieş.
Cu privire la numele satului prin tradiţie se presupune că denumirea de Mădei ar proveni de la numele unui călugăr Mateiu, care împreună cu Chiriac, prieten al său ar fi fugit din Transilvania din cauza persecuţiilor religioase şi naţionale şi s-ar fi aşezat pe pârâul Mădeiului ridicând un schit în locul unde şi astăzi se cheamă „La Chilii”. Lor li s-ar fi adăugat şi alţi călugări: Candrea şi Streju.
După un timp Chiriac şi-a făcut chilie separată pe muntele vecin cu Bistriţa care şi astăzi îi poartă numele, Candrea a trecut pe versantul drept al pârâului Mădei numit jgheabul lui Candrea, iar Streju şi-a făcut chilie la gura pârâului Strejii.
Documente scrise privind vechimea satului Mădei găsim din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Astfel:
- în anul 1558 domnitorul Al. Lăpuşneanu donează Mănăstirii Slatina ctitoria sa sfinţită, iar în anul 1561 a donat moşiile Mădei, Sabasa, Farcaşa (N. Iorga, Inscripţii din Bisericile României, Bucureşti 1905). În acea vreme din moşia Mădei făceau parte satele: Mădei, Pârâul Cârjei, Frasin şi Haleasa. De la această dată şi până la secularizarea averilor mănăstireşti (1863) şi apoi la marea împroprietărire făcută în temeiul legii rurale din 1864, locuitorii satului au fost birnici pe moşia mănăstirii Slatina. La începutul acestei domnii se administrau direct de mănăstire prin slujitorii ei. După ce mănăstirea a fost închinată cu toată averea Mitropoliei Moldovei şi Sucevei ele se administrau de către Mitropolie prin arendaş;
- un document din Arhivele Iaşi, Fondul Mitropoliei, aminteşte că în anul 1710, în satul Mădei s-a construit o biserică din lemn pe locul numit pârâul Mădeiului. Pentru construcţia acesteia a fost adus ca meşter bărdaşul Zaharia Pâcu din Pângăraţi împreună cu doi ficiori ai săi;
- mai târziu înmulţindu-se familiile, au coborât de pe pârâul Mădeiului în lunca Mădeiului unde au tăiat răchitele şi au făcut case.
Biserica din satul Madei cu hramul Schimbarea la Fata a Domnului,este construita in timpul domnitorului Al.I.Cuza in anul 1863 din caramida.Catapeteasma si icoanele praznicale sunt tot din aceasta perioada.In anul 1993 au loc reparatii capitale,biserica este extinsa cu un pronaos si un pridvor avad o lungime totala de 29 m.Acoperisul este din tabla zincata.
In anul 1993 la data de 30 octombrie are loc resfintirea bisericii.
In anul 2004 se consolideaza temelia bisericii prin subzidire,contraforturi,elevatia fiind placata cu piatra.Intre slujitorii bisericii amintim pe:Schimonah Matei,pr.Toader Apopei,pr.Gheorghe Rosescu,pr.Petru Paltineanu,pr.Ioan Roman,pr.Paul Ungureanu,pr.Ioan Istrate,pr.Gelu Popescu
